Seceta a îngropat în amintire
Ultima ploaie,
Și nimeni nu a venit la ceremonia
Uscată...
Doar un copac bătrân
Ale cărui crengi erau în trecere,
Prin partea aceea de cer,
Și-a amintit...
Că pe când era tânăr
Cunoscuse într-o toamnă
Un nor care purta
Acel nume..
Primătoamnă
În fiecare an noaptea mă invită,
La primăvara primei ploi,
Reamintindu-mi,
Să nu cumva să îmi uit,
Mugurii acasă...
Dar în cerul buzunarelor,
Îmi plutește încă parfumul
Fructului fără nume,
Pe care îl ascunsese acolo
Toamna copilăriei mele...
Povestea umbrei
Umbra pufoasă a unui nor
A obosit să tot alerge pe pământ...
S-a oprit, lăsându-l
Să plece mai departe!
Curtenitor, ceva timp,
Un copac tânăr și frumos,
Care tocmai înflorise,
A primit-o în îmbrățișarea florilor...
De acolo a smuls-o vântul
Pentru a o lega
Vreo două anotimpuri,
Perdea la o fereastră mereu deschisă.
Apoi, într-o zi, a sosit IARNA,
Cu obsesia ei pentru alb,
Dar și umbra noastră îmbătrânise,
Și încărunțise...
Primăvara, tot vântul a luat-o,
Și s-a jucat cu ea pe cer,
După care a plecat, uitând-o acolo,
Străină printre nori,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu