Micul Gând Pozitiv - 5 povești motivaționale

1.   Micul Gând Pozitiv

de Ion-Ovidiu Pânișoară

Micul Gând Pozitiv „Eu Pot!” s-a hotărât într-o zi să încerce să schimbe lumea. Așa i-a venit lui deodată și a mers, repede, repede, să se sfătuiască cu celelalte gânduri.

- Ce zici, a întrebat el primul gând pe care l-a întâlnit, mergi cu mine să schimbăm lumea?

- Nu pot! a strigat acesta și s-a îndepărtat repede, repede.

- Dar tu - a oprit Micul Gând Pozitiv un alt gând - tu vrei să mă însoțești afară, în lumea lucrurilor făcute?

- Nu vreau! s-a strâmbat și acesta și l-a privit cu superioritate...

- Vrea totuși cineva? a strigat Micul Gând Pozitiv cu un pic de descurajare în glas - se cuvine să o spunem...

- Nu știu! a auzit în spate o voce

- Nu cred! s-a aplecat spre el un gând ce tocmai trecea pe acolo...

Micul Gând Pozitiv a lăsat capul în jos. Dacă toate aceste gânduri nu intenționau să schimbe lumea ce rost avea să mai încerce? Tocmai își propusese să facă cale întoarsă când s-a auzit strigat:

- „Eu Pot!” așteaptă-mă!

S-a întors și a văzut-o pe doamna Speranță - profesoara lui.

- Bună dimineața! a salutat-o el respectuos. Dar de ce m-ați strigat „Eu pot!”?

- Ai uitat? Acesta este numele tău!

- Cuuum? s-a bâlbâit Micul Gând Pozitiv. Așa era, dar ce rușine i se întâmplase! Cum putea cineva să-și uite numele? Toată lumea îl strigase, toată viața, doar după prenume - Micul Gând Pozitiv.

- Ai stat prea mult în preajma gândurilor negative și ți-ai uitat numele, a zâmbit profesoara. Eu îl știu din catalog! Și este un nume foarte frumos!

- Așa este! a strigat râzând Micul Gând Pozitiv. Eu Pot! Eu Pot! Eu Pot! Eu Pot să schimb lumea! 

În viață, un profesor bun ne poate ajuta să schimbăm lumea ...

2.   Puterea de a alege

de Ion-Ovidiu Pânișoară

Este prima zi la noua școală pentru Micul Gând Pozitiv. Și mai și întârziase! Alergând a ajuns în fața ușii de intrare când a simțit o mână pe umăr. În spatele lui era alt gând, un gând mai mare și care îl privea de sus pe el, Micul Gând Pozitiv.
- Auzi piticule, a strigat la el gândul cel mare, tu ai tupeu să intri în fața mea? Eu sunt cel mai puternic gând din școală, vezi cu cine te pui! Poate ai chef de un pic de „atenție” din partea mea a mai adăugat el privindu-l fioros.
Micul Gând Pozitiv s-a dat la o parte și l-a lăsat pe gândul agresiv să intre în școală. Apoi a rămas în ușă ușor descumpănit. La vechea lui școală, Școala Gândurilor Pozitive colegii se purtau frumos unii cu alții. Trebuie să spunem drept că i-a fost chiar un pic frică și s-a gândit pentru o clipă să facă cale întoarsă și să meargă acasă. Dar a strâns din dinți și a pășit înainte. A ajuns în fața clasei exact în același timp cu Profesorul gândurilor, domnul Reflecție. Acesta l-a privit zâmbind și l-a invitat să intre. A văzut în ochii Micului Gând Pozitiv agitația și a citit și teama. De aceea, imediat după ce au intrat împreună în sala de clasă le-a spus elevilor:
- Dragii mei, astăzi vom începe un proiect foarte important. Trei echipe, cele mai bune din clasă o să se întreacă pentru un concurs nemaivăzut: premiul este o excursie în Țara Imaginației. Dar numai cei mai buni o să reușească!
- Dar care o să fie cele trei echipe? l-au chestionat nerăbdători elevii.
- Am să numesc pe trei dintre voi și fiecare își va alege un partener. Primul la care m-am gândit este Încrederea. Cel de-al doilea este Succesul. Ei au fost campionii clasei noastre în ultimii ani. Cu cine veți colabora?
Încrederea și Succesul și-au ales fiecare colegul de bancă. Erau la fel ca ei, veseli, plini de energie, elevi-model. Dar profesorul Reflecție mai avea ceva de spus: a treia echipă nu fusese încă numită.
- Pentru cea de-a treia echipă îl vom nominaliza pe noul vostru coleg: Micul Gând Pozitiv. Știu că nu-ți cunoști încă colegii, dar aceasta este provocarea ta a zâmbit el spre prietenul nostru. Alege-ți și tu un partener!
Micul Gând Pozitiv a privit fețele noilor lui colegi. În primele bănci erau multe fețe vesele, încrezătoare, toți puteau să fie parteneri excelenți în competiția care urma. Apoi a privit și mai departe. Undeva din fundul clasei, din ultima bancă a întâlnit o față cunoscută și a tresărit. A stat un pic la îndoială apoi l-a indicat chiar pe acel elev:
- El o să fie partenerul meu!
- Ești sigur? s-a mirat profesorul
- Da, sunt sigur!

*

După lecție a venit și pauza. Micul Gând Pozitiv stătea cuminte în bancă când în fața lui a apărut cu mâinile în șolduri Marele Gând Agresiv.
- Auzi, ce crezi tu că faci? l-a întrebat acesta. De ce m-ai nominalizat pe mine drept partenerul tău?
- Păi nu ai zis tu că ești cel mai puternic din școală? i-a zâmbit Micul Gând Pozitiv. Ca să câștig concursul am nevoie să am alături cel mai puternic gând!
- Dar nu ai înțeles nimic! Nu este tipul acela de putere!
- Ce contează! Tu ai puterea ta și eu am puterea mea! Împreună o să reușim, ai să vezi!
- Tu ești așa de mic, a râs Marele Gând Agresiv, ce putere poți să ai tu?
- Am puterea de a alege! Puterea de a TE ALEGE PE TINE! Te-a mai ales vreodată vreun coleg ca partener de proiect?
- Nu...
- Ei bine, ei nu au avut puterea mea. Puterea de a vedea ce este bun în tine și puterea de a alege! Am nevoie de energia, de curajul tău... și da, chiar și de furia ta! Trebuie doar să înveți să le folosești într-o direcție bună!

Epilog: A fost proiectul lor câștigător? Eu cred că da, dar acest lucru contează mai puțin....

3.   Cuvintele mamei

de Ion-Ovidiu Pânișoară

Într-o zi Micul Gând Pozitiv s-a întors tare necăjit de la școală.

- Astăzi mi-am dat seama că NU POT! i-a spus el mamei sale. Am încercat să fac un proiect pe care toți ceilalți colegi ai mei l-au realizat, dar nu am reușit!
- Ai încercat să te concentrezi mai mult? l-a privit mama cu un zâmbet cald. Uneori este nevoie doar să mai încerci încă o dată…
- Știu, mi-ai tot spus asta: că dacă lucrez mult, că dacă încerc iar și iar o să reușesc! Ei bine, iată că de data asta nu ai avut dreptate. NU POT! Sunt vai de capul meu!
- Bine, bine a continuat mama lui să zâmbească. Și de ce ești așa de supărat?
- Tu nu ai înțeles? NU POT să fac nimic bine!
- Ba da, ai făcut deja ceva foarte bine! Ai fost foarte bun la a nu putea să faci proiectul respectiv. A mai fost cineva atât de bun la a nu putea să facă proiectul? Că mi-ai spus că toți ceilalți au reușit!
Micul Gând Pozitiv a izbucnit în râs. Toată supărarea de mai devreme i-a dispărut ca prin farmec! Atât de absurd era totul.
- Uite, este foarte bine că zâmbești! a continuat mama cu același surâs pe chip. Ești foarte bun la asta – zâmbești excelent!
- Și mai devreme când eram furios? Sau la școală când am fost trist?
- Și atunci ai fost foarte bun! Ai fost foarte bun la furie și foarte bun la tristețe! Uneori, dacă inversăm lucrurile care nu ne plac o să ne fie mai ușor…

A doua zi Micul Gând Pozitiv s-a întors fericit de la școală. De data asta îi reușise proiectul!
- Mamă, a stat el puțin pe gânduri, astăzi am fost foarte bun la rezolvarea proiectului! Astăzi EU POT! Dar este în regulă dacă, din când în când, o să mai fiu foarte bun la a nu putea anumite lucruri? Doar pentru un timp, până când o să devin bun la a putea să fac acele lucruri!

4.   Micul Gând Pozitiv trece la fapte

de Ion-Ovidiu Pânișoară

Într-o zi Micul Gând Pozitiv s-a întrebat de ce este el așa de … mic. Tocmai ieșise în curtea școlii în pauza dintre ore când a observat, brusc, cât de mari crescuseră colegii lui: pentru început i-a atras atenția Gândul Agresiv care era, de fapt, cel mai mare și toate gândurile fugeau din calea lui. Apoi a remarcat că Gândul Orgolios abia mai încăpea pe ușa clasei… ba chiar și Gândul Depresiv, deși stătea tot timpul întins pe o bancă cu ochii în lacrimi și tot îi părea imens.
Frământat de aceste idei aproape nu l-a observat pe Gândul-Sfat, consilierul școlii care se oprise lângă el, dar s-a bucurat că avea cu cine să vorbească.
Gândul-Sfat a întrebat cu o voce caldă:
- Tu când te-ai transformat ultima dată?
- Să mă transform? s-a mirat Micul Gând Pozitiv.
- Da, să te transformi într-o FAPTĂ. Tot ce trebuie să faci este să studiezi o materie nouă: „Trecerea la acțiune!”. Dar, te avertizez, nu o să fie ușor. Educația cere timp…
Zis și făcut. A doua zi Micul Gând Pozitiv s-a înscris la cursul facultativ „Trecerea la acțiune!” Și așa cum preconizase domnul Gând-Sfat, a trecut ceva vreme până ce a învățat SĂ VREA!
Apoi, a venit și ziua aceea în care, de cum a intrat în curtea școlii toți colegii l-au privit cu mirare. Chiar și Gândul Agresiv s-a dat la o parte din calea lui, iar Gândul Depresiv s-a oprit un pic din plâns pentru a-l măsura din cap până în picioare…
- Ce ai mai crescut … a auzit în spatele lui glasul admirativ al Gândului Orgolios. Vreau să cresc și eu la fel de mult ca tine…
Într-adevăr, era acum cel mai mare din toată școala…

Orice gând rămâne mic în mintea noastră dacă nu trecem la fapte. Este bine să gândim pozitiv, dar nu este suficient! Dacă acționăm gândurile noastre pozitive au șansa să devină fapte mărețe!

5.   Vacanța Micului Gând Pozitiv

de Ion-Ovidiu Pânișoară

Micul Gând Pozitiv a plecat în vacanță. Tabără la mare, distracție, plajă, soare și de toate.
Dar chiar din prima zi au apărut problemele. La hotel stătea în cameră cu doi colegi de clasă: Gândul Fără Frică și Gândul Mi-e Teamă. Cum nimeriseră cei doi colegi împreună nu știm, dar de multe ori bietul nostru Mic Gând Pozitiv nu știa partea cui să o mai țină. De pildă, dacă era vorba să intre în mare, Gândul Mi-e Teamă se speria de toate cele:
- Dacă vine un val mare și mă scufund? Dacă mă rănesc în vreo scoică ascuțită? Dacă mă lovește cineva din greșeală? Mai bine stăm pe plajă – ce zici, stai cu mine? și se uita rugător spre Micul Gând Pozitiv.
Dar Gândul Fără Frică sărea imediat să-l contrazică:
- Lăsă-l pe fricosul acesta, hai mai bine să înotăm până departe în zare! NUUU, mai bine hai să o facem cu ochii închiși și cu o mână legată la spate ca să fie mai palpitant! Nu-i așa că o să mergi cu mine să ne distrăm colega? și se uita și el tot spre Micul Gând Pozitiv.
La început Micul Gând Pozitiv a încercat să îi împace. Nu a reușit! Amândoi s-au supărat pe el și nu și-au mai vorbit aproape două zile! Dar în a treia zi Micului Gând Pozitiv i-a venit o idee:
- Anxi – l-a strigat el pe Gândul Mi-e Teamă, te numesc Gardianul Pericolelor.
- Și ce face un Gardian al Pericolelor? l-a întrebat acesta curios.
- O să vezi, a zâmbit Micul Gând Pozitiv….
S-a întors apoi spre Gândul Fără Frică și i-a întins o foaie de hârtie
- Colega, ce-ai spune să faci tu planul zilei de astăzi pentru toți trei? Să notezi cele mai grozave idei despre cum ne putem petrece timpul…
- Ești sigur? s-a mirat Gândul Mi-e Teamă. Să-l lași pe Gândul Fără Frică să propună ce să facem este ca și cum te-ai arunca de la mare înălțime fără parașută. El nu se gândește niciodată la consecințe…
- Da, a zâmbit și mai tare Micul Gând Pozitiv, în fapt mă și bazez pe acest lucru! În schimb tu te gândești (de fapt te gândești chiar prea mult, dacă este să mă întrebi pe mine și nu mai ajungi să faci nimic din ceea ce ți-ai putea propune)… Lasă-l pe Gândul Fără Frică să vină cu cele mai bune idei despre cum am putea să ne distrăm. Sunt sigur că o să fie niște idei grozave! Apoi este rândul tău!
- Rândul lui să…. a murmurat mirat Gândul Fără Frică…
- Să vadă cum pot să fie puse ideile tale în practică fără să ne punem pe noi în pericol. Gândul Mi-e Teamă are o abilitate fantastică de a vedea ce riscuri există și o să găsim soluții ca să ne distrăm grozav fără să pățim ceva!
- Ia te uită?! Ești bun și tu la ceva a zâmbit Gândul Fără Frică privindu-l amuzat pe Gândul Mi-e Teamă. Cred că noi trei ne vom distra grozav în vacanța asta!

Așa se întâmplă întotdeauna: dacă vrem să ne distrăm grozav, dar și să fim teferi și fericiți după aceea, trebuie să îi cerem Gândului Fără Frică să lucreze împreună cu Gândul Mi-e Teamă. Unul propune, celălalt se întreabă ce ar putea să nu meargă bine și … Gândul Pozitiv ne ajută să găsim soluții…

CREATIVITATE ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ! Vezi mai multe...