Cred că, în viață, etapele prin care trecem cu toții au forma buclelor cârlionțate ale părului unui copil. Mai bine spus, ne întoarcem mereu la cei care suntem, îi pierdem din vedere pe cei care am fost și ne regăsim atunci când valul vieții ne izbește de țărmul amintirilor. Așa se nasc poveștile, nu cele scrise, ci cele de viață, poveștile pe care nu le spune nimeni și totuși le auzim cu toții.
Am descoperit aceste lucruri târziu - sau aș putea spune că ele m-au descoperit pe mine. Cititorii mă știu ca autor de cărți științifice, volume premiate și prezente în bibliografiile unor concursuri. Dar viața, așa cum spuneam, te aduce pe malul pe care trebuie să ajungi. În 2012, ca din întâmplare, m-am apucat să scriu cărți pentru copii (Trilogia Medaliile succesului). Ieșeam, cu acea ocazie din pedagogia teoretică, din forma lui „trebuie” și ajungeam „pe mâinile” celui care trebuie să reprezinte țelul tuturor eforturilor noastre: copilul. Este drept că Medaliile succesului conțin multă pedagogie directă, nu am putut (sau nu am vrut!) să părăsesc forma tare, contondentă a științei. Poate că la acest lucru a contribuit și formatul cărților: deopotrivă pentru copii, pentru părinți și pentru profesori.
Unii cititori au remarcat însă ceva: Medaliile succesului conțineau și multe poezii pentru copii. „De unde până unde?” am primit câteva ridicări din sprâncene din partea cunoscuților.
Ei bine, aici este bucla despre care vorbeam la început: poezia nu m-a părăsit niciodată! Eu am lăsat-o într-un colț de suflet pentru a face loc pedagogiei. A fost o decizie de tinerețe neexperimentată, mai târziu urma să îmi dau seama că pedagogia și poezia sunt surori bune și pot să facă treabă bună împreună.
De altfel, în urmă cu ani „profesionalizasem” întrucâtva traseul poeziei prin trei cărți: Murmur în alb (1994), Urme pe zăpadă (1997) și Rătăcit în oglindă (2000). Astăzi mă întorc la treptele pe care făcusem câțiva pași înainte de a mă așeza în fotoliul din biblioteca științei. Acest blog este rezultatul acestei reveniri, regăsiri, reamintiri (și toate celelalte cuvinte care încep cu re- care vă vin în minte). Un blog pentru toți cei care se regăsesc în caruselul vieții și sunt plini de adrenalină în momentul în care roata se învărtește repede, repede...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu