Pentru Micul Gând Pozitiv fusese o perioadă mai complicată, uneori chiar nu se mai simțea atât de bine să i se spună pozitiv, obosise să zâmbească la toată lumea și să nu se supere niciodată pe nimeni. Într-o dimineață chiar se răstise la un alt gând care intrase în fața lui la rând la magazin și, da, pentru prima dată în viață a simțit cum sprâncenele i-au coborât în ceea ce nu mai trăise niciodată: o încruntare!
Nu se mai recunoștea și de aceea a mers să vorbească cu fosta lui profesoară, d-na Speranța.
Spre marea lui uimire, însă, nu a mai găsit-o la școală, erau doar chipuri de profesori noi și a aflat apoi că se pensionase. A cerut adresa și “înarmat” cu un frumos buchet de flori a căutat-o acasă.
Când ușa apartamentului s-a deschis un alt chip necunoscut l-a poftit înăuntru:
- A, mama a murit acum câțiva ani. Dar mi-a spus că vei trece pe aici, ți-a lăsat și un bilet. Uite, îl am aici în bibliotecă, poftim!
Micul Gând Pozitiv a luat scrisoarea din mâinile fiicei d-nei profesor Speranța, dar pe plic era scris: “pentru Marele Gând Bun”. Nedumerit a vrut să o înapoieze:
- Eu sunt Micul Gând Pozitiv, cred ca mă confundați!
- Ești sigur? a zâmbit femeia. Mie nu îmi pari mic deloc. Pentru tine este, stai liniștit, mama te-a descris perfect.
Atunci Micul Gând Pozitiv a început să citească:
“Dragul meu fost Mic Gând Pozitiv, dacă citești aceste rânduri înseamnă că ai ajuns la acel moment în care ai început să îți pui întrebări. Vezi tu, lumea este frumoasă, dar sunt și multe lucruri urâte care ne afectează: războaie, răutate, prostie. Nu poți să rămâi mult timp un Mic Gând Pozitiv, dar o să crești și o să vezi că tot ceea ce ți se întâmplă are un rost, chiar și lucrurile neplăcute ne ajută să devenim mai buni, să ne cunoaștem mai bine, să aflăm de ce suntem capabili. Furia o să te facă să înțelegi ce înseamnă pasiunea, tristețea o să te ajute să ai empatie pentru ceilalți, frica o să îți demonstreze că, uneori, este bine să faci un pas înapoi ca să îți iei un avânt mai mare, să poți să sari peste obstacolele vieții. Acum nu mai ești mic, ai crescut mare și numele tău o să fie: Marele Gând Bun. O să înveți și din rău și din bine și din lumină și din întuneric și o să iubești viața așa cum este ea, cu de toate. Și te mai rog ceva: așa cum, atunci când erai mic, tot eu ți-am dat numele de Micul Gând Pozitiv, aș vrea să primești de la mine acest nou nume, dragul meu”
Marele Gând Bun a lăsat biletul și a ridicat ochii în care jucau câteva lacrimi ca niște stropi de ploaie rătăciți în oglinda altui cer. A privit spre fereastra deschisă de unde se auzea zgomotul lumii și a zâmbit larg, cu o căldură de sfârșit de vară.
